Iubirea în călătoria destinului: întâlnări și transformări personale

Iubirea în călătoria destinului este poate cea frumoasă și intensă trăire umană.

În cărți și filme, dragostea este adesea o destinație. Fata își găsește băiatul, familia se reunește, cei mai buni prieteni se căsătoresc în sfârșit. Acestea sunt finaluri fericite, desigur, iar dragostea este văzută ca fiind scopul final. Dar apoi ce se întâmplă?

Și în viața reală am ajuns să tratăm dragostea ca și cum ar fi linia de sosire a unei curse. Ca să fim sinceri, așa tratăm majoritatea lucrurilor legate de fericirea noastră. Odată ce reușim să depășim această linie de sosire imaginară – fie că este vorba de obținerea slujbei noastre de vis sau de găsirea unui partener – credem că vom fi în sfârșit fericiți. Iar dacă nu am ajuns încă acolo, ne spunem că este din cauză că nu am făcut suficient sau pentru că  nu putem mai mult.

Dar dragostea, ca și fericirea, nu este o destinație, ci o cale. Odată ce începi să „faci” dragoste în loc să o urmărești, îți vei da seama că ea este peste tot în jurul tău.

Există dragostea pentru lucruri mărunte, cum ar fi plăcerea de a mânca o înghețată sau de a viziona un meci de fotbal. Și apoi există dragostea care ține de emoții, cum ar fi dragostea pentru mâinile zbârcite ale bunicii noastre sau râsul caraghios al partenerului nostru.

Este important să le distingem pe cele două, pentru că nu vrem să le confundăm una cu cealaltă. Dragostea ca un mic răsfăț delicios este despre plăcere și gratificare imediată și nu necesită mult efort pentru a o dobândi. Dar dragostea sentimentală este hrana de care toată lumea are nevoie. Este genul de iubire care se simte profund și care schimbă viața oferindu-ți pace și conexiune.

Iubirea profundă este ceea ce ar trebui să urmărești în relațiile tale cu tine însuți, cu familia ta și cu partenerul tău. Dar asta nu înseamnă „fericiți până la adânci bătrâneți” ci mai degrabă un „fericiți continuând să lucreze la asta”. Pentru a susține dragostea profundă este nevoie de un efort  deliberat și continuu.

De exemplu, trebuie să existe o comunicare sinceră cu tine și cu ceilalți. Ce vă doriți cu adevărat? Cum vă puteți satisface nevoile? Și cum poate partenerul tău să te ajute să le satisfaci? Nu așteptați ca partenerul  să vă citească gândurile – asta duce doar la frustrare și resentimente. Dacă iubești pe cineva, spune-i cum vrei să fii iubit și în același timp, fă un efort conștient de a a-ți iubi partenerul așa cum vrea să fie iubit. Pentru că vei simți doar atâta iubire cât vei oferi.

Pentru a primi mai multă iubire, începe să oferi mai mult.

Oamenii din jurul nostru nu sunt în realitate ceea ce credem noi: niște destinatari ai sentimentelor noastre, ci mi degrabă reflecții a iubirii care este în noi. Și în același timp ei sunt dovezi palpabile pentru dragostea din exteriorul nostru. Depinde de noi să o accesăm. Și cu cât o accesăm mai mult, conștientizând-o, cu atât vom iubi mai mult.

Diferiți oameni îți pot arăta diferite căi spre iubire – dar tot tu trebuie să le parcurgi singur.

Asta înseamnă că, dacă vrei să primești mai multă iubire, trebuie să te antrenezi să o accesezi. Și asta începe chiar de acasă – învățând cum să te iubești pe tine însuți.

Regula de aur pentru a te iubi pe tine însuți este foarte simplă: tratează-te pe tine însuți așa cum ai vrea să fii tu tratat. Acest lucru înseamnă să te forțezi din greu pentru a-ți atinge obiectivele, dar să-ți amintești să te odihnești atunci când devine prea mult. Înseamnă să te ierți pentru greșelile din trecut și să lucrezi pentru a fi mai bun în viitor. Înseamnă să te controlezi și să te aperi atunci când îți depășești limitele. Dar înseamnă, de asemenea, să accepți te faci de râs în privința propriilor tale prostii.

Relația ta cu tine însuți ar trebui să fie cea mai mare prioritate în viața ta. Acest lucru nu are nimic de-a face cu a fi egoist. Oamenii cu adevărat egoiști se așteaptă ca alți oameni să le satisfacă toate nevoile. Când practici iubirea de sine, înveți să-ți satisfaci singur nevoile. Acest lucru îți permite să fii mai generos cu cei din jurul tău.

În plus, modul în care te iubești pe tine însuți poate deveni un model pentru modul în care îi iubești pe ceilalți. Poți practica principii precum ascultarea activă, iertarea și armonizarea pe tine însuți, iar apoi să le aplici celorlalți.

Dacă simți mai multă iubire, ai mai multă iubire de oferit. Iar dacă oferi mai multă iubire, vei simți mai multă iubire în schimb. Este un cerc „vicios” pozitiv.

Iubirea înseamnă onestitate față de tine însuți și față de ceilalți.

Cu toții avem secrete. Jumătate dintre aceste secrete nu le-am împărtășit niciodată cu nimeni.

A avea secrete nu este un defect în sine. Există, fără îndoială, unele lucruri pe care pur și simplu nu ești pregătit să le împărtășești cu lumea. Și nici ei. Dar păstrarea a ceva ce nimeni altcineva nu știe poate avea dezavantaje emoționale serioase. Te poate face să te simți vinovat, anxios și paranoic. Cel mai important, te face să te simți singur. Toate aceste sentimente îți blochează accesul la iubire. Este foarte adevărată zicala că „dragostea se hrănește cu sinceritate”.

Asta nu înseamnă că trebuie să te urci pe acoperiș pentru a-ți striga cele mai adânci și mai întunecate secrete. Dar înseamnă să fii sincer cu tine însuți. Asta presupune să recunoști când îți hrănești ego-ul în locul sufletului tău.

Cei mai mulți oameni sunt experți în a nega, raționaliza, proiecta, suprageneraliza și evita realitatea pentru a-și proteja ego-ul. Dar ego-ul tău sfârșește adesea prin a sta în calea iubirii. Acesta râvnește la delicioasele mici bunătăți – cum ar fi atenția, like-urile, fanii și adepții – și trece cu vederea ceea ce te hrănește cu adevărat.

Iată un exemplu: a fi vegan este un act de iubire față de animale, dar a spune la nesfârșit oamenilor că ești vegan este un act de egocentrism.

Iubirea este atât de puternică încît îți dizolvă ego-ul. Te face să te gândești la „noi”, mai degrabă decât la „eu”. Dar cu cât lași ego-ul tău iluzoriu, irațional și impulsiv să devină mai mare, cu atât este mai greu de dizolvat. Și cu atât mai greu devine să accesezi iubirea profundă.

A fi sincer înseamnă, de asemenea, a trăi în conformitate cu valorile tale. Dacă îți este greu să le identifici pe acestea, întreabă-te următorul lucru: Care sunt oamenii pe care îi admiri cel mai mult? Și ce au ei în comun? S-ar putea să fie faptul că sunt radical de onești, sinceri sau pur și simplu nu le pasă ce cred ceilalți despre ei.

A fi sincer înseamnă, de asemenea, că unii oameni nu te vor plăcea. Asta e doar o realitate. Există mult prea mulți oameni pe care să îi mulțumești. Respingerea nu te va distruge. Dacă trebuie să alegi dacă vrei să faci compromisuri cu tine însuți sau cu ceilalți, gândește-te că trebuie să trăiești cu tine însuți în fiecare zi.

A fi sincer înseamnă să-i spui celui mai bun prieten că nu-ți place noua lui tunsoare? Probabil că nu. Uneori este absolut în regulă să spui o minciună nevinovată pentru a proteja sentimentele unei persoane dragi.

Dar când vine vorba de cele mai adânci și mai întunecate secrete ale tale, ia în considerare faptul că fiecare dintre ele reprezintă o mică greutate pe umerii tăi. Dacă le poți dezvălui măcar unei singure persoane ( chiar și unui terapeut), te vei simți mai puțin singur și automat vei simți și mai multă dragoste.

Iubirea înseamnă să iubești totul.

Toată lumea cunoaște falsul sentimentul de a nu fi suficient de buni pentru a fi iubiți. Tot ceea ce trebuie să facă este să devină perfecți – să obțină un abdomen definit, multe zerouri în cont și traumele vindecate – și atunci vor merita în sfârșit să fie iubiți.

Dar perfecțiunea este opusul iubirii. Câte dintre persoanele pe care le iubești sunt perfecte? Iubirea nu este ceva ce trebuie să câștigi. Din păcate, social media face exact opusul și are o influență negativă în acest sens. În loc să te motiveze să fii mai bun, canalele de social media nu fac decât să-ți împiedice dezvoltarea. Ele te fac să împarți lumea în „perfect” și „îngrozitor”, fără spațiu între ele. Dar, în realitate, toată lumea – chiar și cel mai iubit (sau cel mai blamat!) influencer al tău – se află undeva la mijloc.

Remediul este să te concentrezi pe progres. Amintește-ți că pașii mici se transformă în pași mari în călătoria spre a deveni o persoană mai bună și că perfecțiunea în sine nu poate fi niciodată atinsă.

Acesta este, de asemenea, un memento de a iubi oamenii pentru ceea ce sunt cu toate imperfecțiunile lor, nu pentru ceea ce crezi că ar putea fi. Dacă ai așteptări mari, aplica-le pentru tine. Probabil că vei descoperi că le poți îndeplini cel mult pe jumătate. Ciudat, nu-i așa? La urma urmei, dacă există o persoană care ar trebui să știe cel mai bine ce vrei și de ce ai nevoie, aceea ești tu!

Încă o dată, comunicarea este cheia. Nu vă testați partenerul pentru a vedea dacă își amintește ziua ta de naștere. Nu faci decât să te expui unei dezamăgiri. În schimb, spune-i că vrei un tort mare de ciocolată pentru ziua ta.

Nu uita că fiecare își exprimă dragostea în mod diferit. Gândește-te la câți oameni au crescut cu părinți care i-au iubit foarte mult, dar care nu și-au arătat întotdeauna dragostea în modul în care doreau ei.

Așadar, încearcă să înțelegi diferitele moduri în care oamenii își exprimă dragostea și înveți să o accepți atunci când iți iese în cale – indiferent de forma pe care o ia.

Durerea face parte din iubire.

Există un proverb care spune că „A trăi înseamnă să suferi și să găsești un sens în această suferință.” Sentimentele neplăcute fac parte din viață și din iubire la fel de mult ca și cele plăcute. Să le urmărești pe cele bune în timp ce încerci să le eviți pe cele rele este o misiune imposibilă, care de multe ori nu face decât să-ți aprofundeze durerea. Îți va fi mai bine dacă înveți să-ți accepți emoțiile neplăcute.

Iată câteva sfaturi despre cum să faci asta:

• În primul rând, recunoaște senzația neplăcută. Încearcă să o localizezi în corpul tău. Inima iți bate cu putere? Iți transpiră palmele? Tremuri?
• Apoi, identifica-ți emoția – numind-o cu voce tare. Este vorba de frică? Gelozie? Mânie?
• Accept-o și trăieste-o. Chiar dacă nu faci nimic, emoția va trece în cele din urmă. Se va dizolva in propria ei energie si te va elibera.
• Poți să încerci să te eliberezi de emoția negativă printr-un ritual fizic: scrie ceea ce te deranjează și apoi arde hârtia.

Și în relații apar emoții neplăcute – conflicte, certuri, plânsete și țipete. Dar fiind sincer cu tine și cu partenerul, ascultându-l, acceptându-i imperfecțiunile și știind cum să renunți – conflictul poate fi o oportunitate de a te afirma ca persoana cea mai potrivită în a-ți negocia limitele. Dacă folosești conflictul ca pe o oportunitate de a-ți afirma dominația, de a fi răutăcios sau excesiv de critic cu partenerul, acest demers se vă dovedi foarte curând că fiind autodistructiv.

Dar chiar și relațiile bune trebuie uneori să se încheie. Nu poți evita tot timpul suferința sufletească sau rănirea altuia. Și asta face parte din dragoste.

Așa că nu uita: inimile sunt făcute pentru a trai la maxim! Folosește-ți inima pentru a iubi. Iubirea nu este o destinație, ci o cale. Dacă vrei să o găsești, trebuie pur și simplu să te armonizezi cu ființa și ea te ghida, fidel către cale. Si să  iubești oamenii în ciuda imperfecțiunilor lor, ascultându-i și întâlnindu-i acolo unde viața ți-i scoate în cale!