Dragostea autentică: Realitatea iubirii

— Lasă un comentariu

Dragostea autentica are o definiție concreta?  Care este de fapt, realitatea iubirii?

Acest sentiment care ne fascinează de sute de ani și ne face inimile să bată mai tare și să ne aducă culoare în obraji… De la „Romeo și Julieta” lui Shakespeare sau „Titanic”-ul lui James Cameron, până la propriile noastre povesti de dragoste , dragostea este un subiect mereu fascinant și o parte din fascinație, să fim sinceri, provine inclusiv din dliema noastră perpetuă: ” Ce este..de fapt, dragostea?” „Doar o reacție chimică în creier? ” „Este ceva magic, un mister de neînțeles?” „Este o alegere de suflet?” „Este predestinare? ” „Este doar o proiecție a tiparelor noastre din copilărie?” Sau cumva un bun comercial, în lumina propriei valori de schimb, perceput de lumea consumeristă de astăzi?

Oricare ar fi percepțiile și oricât s-ar răspunde la aceasta întrebare, dilema vă rămâne. Pentru că și convingerile noastre, la fel de puternice, vor rămâne împărțite.

Dar oare, ce este mai important, să știm ce este dragostea sau să-i înțelegem mecanismele, adică acele aspecte, care în ciuda variabilelor date de fiecare poveste sau scenariu în parte, aduce împărtășiri comune, care odată descoperite, ne ajuta să o gestionăm cu mai multă grijă?

Cumva, dragostea, este ca un nou născut. Fragilă și puternică în același timp. Ne temem când se naște un nou copil, dincolo de avalanșa de fericire pe care ne-o aduce. Și cu toate astea, cu grijă, cu dragoste și ținând cont de ce ne spun medicii specializați, vedem cum copilul crește vizibil de la zi la zi și se dezvoltă frumos, așa cum ne-am dorit. Însăși urarea: „ Să vă trăiască” ascunde parcă în ea, urmele unei temeri de pierdere.

La fel, dragostea, pe cât de fragilă, dacă îi oferim atenție, dragoste și înțelepciune, avem șansa să o creștem la fel ca pe un copil. Și să nu uităm că selecția naturală este principiul de bază și în acest context. Ce trebuie să trăiască, vă trai, ce nu…din păcate vă dispărea. Cu toate eforturile și toate „bunele practici” puse în aplicare. Sunt și relații cu vieți scurte, așa cum există și destine curmate rapid și toate astea au o logică peste logica umană, însă lucrurile trebuie luate că atare, atât timp cât știm că am făcut tot ce depindea de noi, să aibă continuitate.
Revenind la principiile de bază ale dragostei, așa cum le enunță și Erich Fromm în „ Arta de a iubi”:

 ❤ Grija

Imaginea cea mai sugestivă care ne vine în minte când ne gândim la grija este probabil imaginea unei mame alături de copiii ei. Deși acolo este vorba de un altfel de dragoste, maternă, necondiționată, parte din sentimentul și cumulul de acțiuni motivate de dragoste este și cel care stă și la baza unei relațîi autentice de iubire romantică.

Grija pentru cum ne exprimăm, ca să evităm rani inca deschise sau nevindecate din sufletul celuilalt, grija pentru nevoile celilalt și obiceiurile sale, grija de a-l asculta activ, nu cu intenția de a-i replica, cum bine explica asta și Dale Carnegie în „ Seecretul relațiilor reușite”, ci cu intenția de a înțelege.
Grija să nu îl sufocăm, să venim cu prea mult entuziasm asupra lui, grija pentru ritmul lui/ei în toate și mai ales în ritmul de integrare a unei noi relații de dragoste și multe altele.

❤ Responsabilitate

Când și cum intervine responsabiltatea? Responsabilitatea intervine după câteva luni, spun unii psihologi, care consideră că primele luni sunt doar de tatonare și consumare în bună parte a excesului de atracție sexuală, copleșitor la început. După ce acest val trece, vedem practic dacă rămâne ceva consistent în urmă sau…nu. Dacă nu a fost vorba doar de o simplă atracție sexuală, oamenii vor să continua să se întâlnească fara să își ducă interacțiunea la un alt nivel. De început de relație de cuplu. Abia atunci începe și putem discuta mai concret și mai liniștit despre ceea ce dorim unul de la celălalt. Acolo începe practic și responsabilitatea. Adică punctul din care consideri că iți iei angajamentul unei noi relații și alegi să acorzi atenție și să începi să construiești, pas cu pas, împreună. Aici începe de obicei și dorința de mutare împreună, responsabilitățile: cumpărături, gătit, plată facturi, reparații, etc.

 ❤ Respect

Respectul vine implicit cu responsabilitatea. Dacă iți asumi responsabilitatea unei noi relații, înseamnă că simți respect pentru celălalt, dacă aceasta vine la pachet și cu o comunicare bună, în care fiecare partener își exprimă dorințele și ascultă ce este important pentru celălalt. Practic încep cei doi să se calibreze reciproc și să își găsească un ritm comun, ca într-un dans.
Respectul este al treilea element cheie al iubirii. Este ceea ce ne determină să-i acceptăm pe cei dragi așa cum sunt ei și să rezistăm să-i transformăm în ceea ce ne dorim să fie…

 ❤ Cunoaștere

Nu implică fapte și cifre, ci doar cunoașterea celuilalt, pas cu pas, Ia multe luni și chiar ani să cunoști un om cu adevărat. Și chiar și așa, fiecare dintre noi se poate schimba, este într-o continuă transformare.

Cunoașterea implică și înțelegerea semnalelor transmise de ceilalți când sunt nervoși, îngrijorați sau singuri. Semnale ale limbajului nonverbal și paraverbal. Și de asemenea valorile și principiile de bază , pe care le vezi apoi oglindindu-se în comportament, în faptele celuilalt. Cunoașterea implică disponibilitate și timp acordat relației. Week-end-uri în 2 , vacanțe, planuri de viață complexe, cum ar fi să construiești o casă, să crești copii împreună, toate astea vin la pachet cu multă cunoaștere.

 

Așadar, dragostea este frumoasă, merită tot efortul din lume, merită riscuri asumate, pentru că nu poți disocia dragostea de riscuri, însă cere și o gândire înțeleaptă, așezată pe câteva principii sănătoase, că cele amintite mai sus. Și dragostea, mai mult ca orice, înseamnă dăruire. Atunci când dăruirea este reciprocă, sentimentul se amplifică, se consolidează sub forma unei relații stabile și armonioase.

„În clipa în care pornim în căutarea iubirii, și ea pornește în întâmpinarea noastră și ne salvează” – Paulo Cuelho

Găsirea partenerului potrivit: Strategii eficiente

— Lasă un comentariu

Găsirea partenerului potrivit nu trebuie să fie atât de dificilă pe cât o facem noi. Auzi în stânga și-n dreapta: ” Să îți găsești dragostea, e foarte greu!…Și caracter, și atracție și scopuri comune…complicat rău în ziua de azi!..”

Și da și nu. Da, ținând cont de complexitatea ființei umane și a cerințelor sale și nu, în sensul că atunci când știi exact ce vrei și ce nu vrei și ți-ai asigurat toate premisele  de reușită, acest obiectiv devine realizabil și ai șansa de a-ți întâlni partenerul  de cuplu cel mai potrivit.

În realitate însă …ce se întâmplă? Oamenii nu intră în procesul de căutare a unui partener de viață  „cu temele făcute”.

 

 

Ce înseamnă mai exact asta:

1. Cu trecutul sentimental închis frumos, fără suferință, traume sau temeri nejustificate, fără credințe limitative, fără modele inconștiente toxice, fără proiecții.

Relații care s-au terminat dureros, au nevoie de vindecare. E bine să ne asigurăm că această vindecare se întâmplă corect, complet și abia apoi poți începe o nouă relație ca o foaie albă. Un nou început.

2. Construind o metodologie proprie și adecvată de selecție. Tehnic denumită  profiling. „Profiling”-ul e o metodă utilă de a stabili ce fel de partener iți dorești, analizând atât cerințele tale, cât și caracteristicile celuilalt.

Putem începe prin a înțelege la ce suntem foarte sensibili, pentru a  căuta parteneri care să aprecieze această sensibilitate. Găsirea unor astfel de oameni cere să privim dincolo de atracțiile evidente sau superficiale și să ne concentrăm pe conexiuni calde, profunde și umane, care au potențialul de a deveni dragoste.

Apoi este vorba despre ceea ce iți dorești. Un set de calități, caracteristici și valori, credințe și principii fundamentale pe care urmărești că celălalt să ți le împărtășească.

Mai exact, întrebă-te și notează-ți CARE SUNT VALORILE TALE FUNDAMENTALE ȘI PRINCIPIILE ESENȚIALE DE VIAȚĂ.

Notatul lor este foarte important. Esențial chiar. Scrisul favorizează claritatea gândurilor și a exprimării lor.

Nu te grăbi. Scrie-le într-o zi în care ești foarte liniștit(a), cum ar fi o zi de weekend și apoi revezi notițele daca se poate chiar zilnic, timp de câteva săptămâni, o lună chiar.

Vei vedea că vei face ajustări și vor fi de bun augur. Pentru că în primă fază ai tendință de a scrie lucruri dintr-o perspectivă dezirabilă, care te face să „arăți bine”, apoi vei descoperi că e mai bine să fii autentic și că anumite aspecte scrise acolo nu sunt valori. Poate sunt doar idealuri. Valorile le trăiești zilnic, nu le ai în vise. Idealurile sunt doar în imaginație, nu sunt încă materializate, experimentate.

Eu personal am un ideal în a fi foarte ordonată.  Nu e valoare, e ideal:) Aș vrea să arate casa mea ca o farmacie. În realitate, arată așa doar o dată pe săptămână și în general  aspectul de interior e doar „rezonabil”, la o primă vedere. Deci ordinea nu este chiar o valoare, altfel aș avea casa lună. Este doar un ideal, bun, util, care mă motivează totuși să fac curățenie frecvent dar nu mi-a dus obiceiurile de curățenie și de a pune lucrurile la loc în zona de VALORI.

La fel  este cu orice valoare.  ” Am ca și valoare de bază familia” vor spune unii. Da? Cât de des iți vezi familia? Cât de des îi ajuți? Cât de des și mai ales cum comunici cu ei? Cât de bine îi cunoști sufletește? Cât de mult îi înțelegi, fără să îi judeci? Fără aceste întrebări și răspunsuri care să iți argumenteze ție în primul rand că acea VALOARE este valoarea ta personala, nu poți să o declari pe lista ta de valori. Cu convingere.

Fiți concreți. Inclusiv la capitolul principii. ” Pentru mine, principiul echilibrului este foarte important. Nu depășesc măsura în nimic.” Oook...cum măsori asta ? Câte exemple iți vin în minte rapid, de momente când te-ai oprit la timp? De ce te-ai oprit? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi făcut-o? Ce spun alții despre tine în privința echilibrului? ” Oamenii sunt subiectivi„, vei spune. Ok, dar și tu ești subiectiv. Până la urma sunt două tipuri de gândire subiective, care prin intersecție, iți dau cea mai obiectivă perspectivă asupra ta.

Partea a doua a ecuației, CELALALT. Cum vreau să fie? Ce calități urmăresc? Care sunt esențiale? Care intra la capitolul „Opționale”? și pot fi flexibil în privința lor? Ce minusuri de personalitate sau de chiar de aparenta nu pot tolera? Unii le zic „defecte”. Cred că ” defect” e o judecata de valoare, din start. Judecată de sine sau a celorlalți. „Minusurile” oferă o perspectivă oarecum mai neutra. Asupra minusurilor poți lucra. Și asta e un aspect important. Cum vezi că celălalt e conștient de minusurile sale și  lucrează perseverent să le diminueze, sau mai degrabă să le transformă în echivalentul lor pozitiv.

Poate nu suporți pe cineva care e foarte agitat încontinuu. Poate nu suporți pe cineva supraponderal. Poate nu suporți pe cineva leneș…și lista poate continua.

E nevoie de o sinceritate brutala aici și să accepți că asta e zona ta de „fixism bun”. Adică nu poți fi tolerant pentru că pur și simplu nu vrei asta și este ok. Sunt lucruri esențiale pentru care nu ești dispus(ă) să negociezi cu nimeni. Nu faci aici compromisuri.

La fel, scris. Ce vreau și ce nu vreau de la celălalt?

Ce e interesant este că de cele mai multe ori nu le scriem, pentru că ni se pare evidente. Gândim: ” Sunt atât de clare pentru mine că nu am de ce să le scriu. Le știu, pur și simplu.”

Un aspect important aici: acele lucruri pe acre le cerem, noi le respectam? În ce măsură? Cu ce exemple putem argumenta răspunsul?

De reținut este că ” Depinde de context” nu este un răspuns „valid”. Sună inteligent dar foarte vag și chiar și așa, putem nuanța. ” În contextele x și Y, acționez așa. În contextul Z, așa. În altele, într-adevăr depinde de contextul respectiv.

A doua componenta a profiling-ului tine de caracteristicile celuilalt. Înainte de a ne decide să începem o relație, traversam o perioada pe care o numim simplu „tatonare”. E foarte utilă pentru că nu trebuie să intrăm niciodată cu capul înainte într-o relație. Mai ales după 30 de ani, când deja personalitatea e bine formată și deja avem tipare de gândire și comportament bine definite. În aceasta perioadă, cât și în primele 3-4 luni de relație e bine să-l „scanăm” pe celălalt din toate punctele de vedere: Avem sau nu chimie? Există riscuri sexuale? Are semnalmentele unui narcisist? Sau depresiv? Avem premisele unei relații autentice de dragoste?

Toate răspunsurile la aceste întrebări ne vor ajuta ori să continuăm relația, semn că suntem pe drumul cel bun, sau să ne oprim la timp, ca să nu ne consumăm timpul, nervii, emoțiile și multe alte resurse importante.

Profiling-ul are numai avantaje. Ne poziționează în categoria „Greu de cucerit”. Ceea ce e bine, pentru că nici o persoană, dintre cele care au respect de sine pentru ele înșele, nu o să gândească la modul : „Aș vrea pe cineva în viața mea care nu are nici un principiu de viață, acceptă orice și pe oricine.”

„Greu de cucerit” nu înseamnă ” imposibil de cucerit”. Și, în general, prețuim lucrurile pentru care totuși am depus un efort. Ceva ușor de atins nu e foarte apreciat.

Iar „greu de cucerit” nu are nici o legătură cu jocul de-a inabordabilii. O practică femeile care au citit cărți moderne scrise pe tema asta, considerând metodă o bună strategie, dar și bărbații „macho” care se consideră mult prea buni pentru orice femeie de pe pământ.

Strategia aceasta nu dă roade decât în cazul în care celălalt, având o stimă de sine foarte joasă, cade în capcana jocului de-a șoarecele și pisica, pentru că nu are încredere în el/ea sau are o miză superficială.

Profiling-ul are și avantajul de a ne ajuta să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, să ne maturizăm și să evoluăm nu doar din perspectiva relațiilor sentimentale, ci din toate punctele de vedere.

De asemenea, important este și faptul că, deși toate elementele de mai sus, de evaluare și analiză, sunt foarte bune, e bine să păstram și o mică zonă liberă de rațiune, în care permitem universului să ne surprindă. Pot apărea tipare noi de personalități și contexte care, deși nu sunt parte din „previziunile” noastre, ne pot aduce în zona unor povești frumoase și neașteptate de dragoste.